Adresată de către: Senator Andrei BUSUIOC
Circumscripția electorală: nr. 39, Vaslui
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Data: 16/04/2024
Titlul declarației politice: Infecțiile nosocomiale reprezintă realitatea din cadrul spitalelor, o luptă pierdută adesea de către pacient în confruntarea cu un fenomen gestionat insuficient, de o amploare deosebită
Stimați colegi și cetățeni,
La nivelul țării noastre se constată un număr semnificativ de cazuri în care unităţile sanitare au fost obligate la plata despăgubirilor în favoarea pacienților ori în favoarea familiilor pacienților care au fost depistați cu infecții nosocomiale. Din nefericire, nu rare sunt situațiile în care pacienții în cauză ce au fost depistați cu infecții intraspitalicești decedează, lăsând în urma lor familii îndurerate ce doresc să obțină dreptatea pentru cel iubit și pentru pierderea suferită.
Un factor extrem de îngrijorător este acela că prezența și impactul profund negativ al infecțiilor nosocomiale este bine cunoscut, numărul de decese din cadrul unităților medicale fiind adesea atribuit acestor infecţii. Cu atât mai grav este faptul că pacienții continuă să fie depistați cu aceste infecții, deși consecințele lor sunt cunoscute.
Atunci când pacienții supraviețuiesc luptei cu infecțiile nosocomiale, decid, în anumite cazuri, să-și obțină dreptatea, deoarece au apelat inițial la serviciile unităților medicale pentru a găsi salvarea în fața unei alte afecțiuni medicale, nu pentru a se îmbolnăvi în cadrul unei instituții ce ar fi trebuit să le ofere îngrijire, siguranță și certitudinea însănătoșirii. Astfel, o instituție ce trebuia să reprezinte poarta către salvare se transformă într-un adversar ce încearcă să-și dovedească nevinovăția, o vină care, preponderent, îi aparține.
Ce se întâmplă atunci când pacienții ce au fost depistați cu infecții intraspitalicești ori familiile pacienților care au decedat ca urmare a acestor infecții nu acționează pentru a-și apăra drepturile garantate de către Constituția României, respectiv Dreptul la ocrotirea sănătăţii și Dreptul absolut la viață? Putem afirma faptul că niciuna dintre părțile implicate nu va beneficia de schimbare. Pacientul ori familia vor trăi cu trauma ce le-a fost cauzată, iar unitățile medicale vor continua să neglijeze amploarea și pericolul fenomenului.
Un pacient achită întreaga lui viață o contribuție lunară către asigurările sociale de sănătate, o contribuție ce i-ar garanta accesul la servicii medicale de calitate. În practică, pacientul va avea acces la serviciile medicale necesare, însă calitatea actului medical ori igienizarea corespunzătoare a unității medicale nu îi vor fi garantate.
Deși pacientul este asigurat prin achitărea lunară a contribuției către asigurările sociale de sănătate, nu există o garanție supremă a faptului că odată ajuns în spital pentru o problemă medicală, pacientul va pleca având, cel puțin, o stare de sănătate îmbunătățită. Adesea sunt constatate cazurile în care starea de sănătate a pacientului este compromisă. Deși această garanție a ameliorării stării sale de sănătate nu există, aceasta trebuie impusă, făcând excepție cazurile incompatibile cu viața ce nu pot oferi această garanție.
Asigurarea medicală pentru care pacientul cotizează lună de lună trebuie să prevadă și o garanție a calității privind serviciile oferite, nu doar decontări privind plata serviciilor medicale furnizate. Fiecare asigurare medicală este ceea ce însăși denumirea o declară, o asigurare a sănătății. Ca pacienți asigurați, aceștia au dreptul de a fi compensați în caz de malpraxis al personalului medical, în aceeași manieră în care personalul medical este asigurat de malpraxis.
Considerăm necesar ca pacienților asigurați care au apelat la serviciile unității medicale pentru ameliorarea stării lor de sănătate și care au fost depistați ulterior cu infecții nosocomiale dobândite din cadrul spitalului să le fie oferite compensații din cadrul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, fondul către care merg contribuțiile plătite lunar de fiecare asigurat.
De asemenea, ținând seama de faptul că CASS oferă pacientului asigurare de sănătate, respectiv dreptul de a beneficia de tratamente în sistemul public, considerăm necesar ca această contribuție lunară să asigure și dreptul pacientului de a beneficia de servicii medicale de cea mai înaltă calitate, dreptul de a beneficia de o igienizare corespunzătoare a unității medicale frecventate și dreptul de a beneficia de ameliorarea stării lui de sănătate.
Întrucât pacientul nu este responsabil pentru contractarea unei infecții nosocomiale, suntem de părere că este echitabil ca acestuia ori familiei pacientului decedat ca urmare a infectării sale să le fie oferite compensații, fără ca pacientul ori ca familia să fie nevoiți să apeleze la acțiuni legale împotriva unității medicale,un astfel de proces fiind laborios și costisitor.
Deoarece prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stipulează faptul că „unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie”, susținem faptul că o măsură ce ar ajuta la stabilirea cauzei infecțiilor nosocomiale ar fi testarea pacienților la internarea în spital, astfel încât să existe o certitudine cu privire la momentul în care pacientul s-a infectat, respectiv o certitudine cu privire la prezența/absența unei cauze externe ce a determinat îmbolnăvirea sa.
Totodată, considerăm important a fi menționat faptul că Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului, conform Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, asigură secretul informaţiilor despre pacient chiar şi după decesul acestuia, confidențialitate ce reprezintă adesea un impediment pentru un aparținător care nu a prevăzut infectarea nosocomială soldată cu decesul unui membru al familiei sale și care dorește să inițieze plângere împotriva personalului medical sau a spitalului. Deși pacientul a desemnat o persoană care să aibă acces deplin după decesul său la informaţiile cu caracter confidenţial, durata obținerii informațiilor necesare cu privire la infecțianosocomială depistată poate fi deosebit de îndelungată, fiind necesară stabilirea de termene limită privind intrarea în posesia acestor informații ori afișarea publică și vizibilă a acestor termene.
Sursa articol: AUR